Englezi in Spania nu inseamna doar petrecaretii din Ibiza, dornici inca de pe aeroport sa isi piarda mintile sub soarele iberic. Englezii in Spania parca sunt de cand lumea, iar Nick Love ni-i arata pe cei de la baza distractiei celor enumerati mai devreme: traficantii de droguri. Povestea e simpla si uzata: in anii '80, baiatul simplu (Danny Dyer) transporta ceva pentru un interlop englez (Tamer Hassan) din Granada. Acesta il place si il ajuta pe tanar sa avanseze in tagma infractorilor locali. Desigur, apare si tentatia interzisa, prietena principalului partener al primului interlop. Si in ecuatie intra si alti mafioti englezi sau locali, primarul local, fetele mai mult sau mai putin locale. Doar drogurile nu sunt locale si vin din Columbia, Maroc sau Algeria si protagonistii trebuie sa faca absolut orice (si asta inseamna chiar si a umbla in teava de canalizare) pentru a le obtine.
Scenariul e creionat pe tiparul filmelor britanice de profil, iar Nick Love pare ca are o atractie spre acest gen (Football Factory, Outlaw). Filmul nu este spectaculos, limbajul suburban britanic este acelasi dintotdeauna, iar actorii sunt alesi bine (intamplator sau nu, Dyer si Hassan au fost colegi de platou si in Football Factory). Muzica este din topurile anilor '80.
Albastrul Marii Mediterane, natura din acel colt de paradis, Granada, deosebesc "The Business" de altele din gen, desfasurate in cartiere obscure din UK. Ce le uneste? Mai mult ca sigur, dorinta celor implicati in actiune "to be someone", scrisa in norii albi vazuti de Dyer la inceputul filmului.
marți, 30 septembrie 2008
Battle in Seattle
Stuart Townsend este la primul lui film in calitate de scenarist si regizor. Dupa aparitii de baiat dragut (rolul lui Dorian Gray din Liga Gentlemanilor Exceptionali, precum si un rol principal in comedia romantica, Chaos Theory) isi incearca si potentialul de realizator cu "Battle in Seattle". Ca scenarist si regizor, se arunca intr-un subiect extrem de delicat si doldora de sentimentalisme: protestele de strada si reuniunea WTO (Organizatia Mondiala a Comertului) care au avut loc la Seattle, in 1999.
Un astfel de subiect (suntem si noi recent familiarizati cu el, dupa Summitul NATO), este ca mersul pe cuie ruginite, sa mentii o balanta echilibrata intre imaginea statului si cea a protestatarilor. Cine se porneste in disecarea unui astfel de eveniment, poate aluneca extrem de usor intr-o extrema sau alta.
Asa ca Stuart Townsend se apuca linistit de treaba si isi face o documentatie serioasa pentru film. Isi doreste un documentar incadrat intr-un rama fictionala si alege sa abordeze cam toate laturile acelui eveniment: participantii la reuniune, fortele de ordine, manifestantii, oamenii obisnuiti si mass-media. Se decide sa insereze imagini de arhiva in creatia cinematografica pentru a ne aminti ca totusi filmul se vrea, in primul rand, o relatare vie acelor zile.
Urmatorul pas a fost gasirea actorilor si - de apreciat pentru un debutant - reuseste sa stranga o gasca destul de consistenta: Woody Harrelson (polist din trupele de interventie), Charlize Theron (sotia lui, insarcinata), Michelle Rodriguez (activista), Ray Liotta (primarul din Seattle), Andre Benjamin - Outkast (activist). Lor li se alatura altii, mai putin familiari publicului larg, dar care isi fac treaba bine, atat cat ii lasa Townsend. Pentru acesta din urma, varsta e ca o sabie cu doua taisuri. Avantajul este ca are curajul sa propuna o tema foarte delicata pentru America. Dezavantajul este ca in doar 90 de minute doreste sa ne ofere spre digerare mentala mesaje, sa construiasca personaje complexe si totul asezonat cu actiune si scene violente.
A incercat sa mixeze un documentar (apreciabil pentru complexitatea lui) cu un film mai mult sau mai putin epic (aici a esuat). Stuart Townsend nu reuseste sa se detaseze complet de tema abordata si asta face sa se simta un grad de simpatie accentuat pentru protestatari, desi ne lasa sa intelegem intrucatva si complexitatea personajelor aflate de cealalta parte a baricadei. Si pentru ca e presat de timp, ne lasa totusi fara niste indicii clare despre profunzimea acestora din urma, desi ii arunca in ipostaze dificile sau tragice.
"Battle in Seattle" este un film care merita vazut pentru valoarea sa de film portret al unor evenimente neplacute pentru istoria recenta a SUA. Valoarea lui rezida si din faptul ca, in ciuda subiectului delicat, a fost realizat in Statele Unite, iar actorii isi duc bine la indeplinire rolul (un atu incontestabil al filmului). Mesajele despre jocul murdar practicat de WTO ajung la public pentru ca sunt spuse direct. Nu este timp pentru metafore si daca acesta a fost unul din rolurile principale al filmului, atunci a fost indeplinit.
Un astfel de subiect (suntem si noi recent familiarizati cu el, dupa Summitul NATO), este ca mersul pe cuie ruginite, sa mentii o balanta echilibrata intre imaginea statului si cea a protestatarilor. Cine se porneste in disecarea unui astfel de eveniment, poate aluneca extrem de usor intr-o extrema sau alta.
Asa ca Stuart Townsend se apuca linistit de treaba si isi face o documentatie serioasa pentru film. Isi doreste un documentar incadrat intr-un rama fictionala si alege sa abordeze cam toate laturile acelui eveniment: participantii la reuniune, fortele de ordine, manifestantii, oamenii obisnuiti si mass-media. Se decide sa insereze imagini de arhiva in creatia cinematografica pentru a ne aminti ca totusi filmul se vrea, in primul rand, o relatare vie acelor zile.
Urmatorul pas a fost gasirea actorilor si - de apreciat pentru un debutant - reuseste sa stranga o gasca destul de consistenta: Woody Harrelson (polist din trupele de interventie), Charlize Theron (sotia lui, insarcinata), Michelle Rodriguez (activista), Ray Liotta (primarul din Seattle), Andre Benjamin - Outkast (activist). Lor li se alatura altii, mai putin familiari publicului larg, dar care isi fac treaba bine, atat cat ii lasa Townsend. Pentru acesta din urma, varsta e ca o sabie cu doua taisuri. Avantajul este ca are curajul sa propuna o tema foarte delicata pentru America. Dezavantajul este ca in doar 90 de minute doreste sa ne ofere spre digerare mentala mesaje, sa construiasca personaje complexe si totul asezonat cu actiune si scene violente.
A incercat sa mixeze un documentar (apreciabil pentru complexitatea lui) cu un film mai mult sau mai putin epic (aici a esuat). Stuart Townsend nu reuseste sa se detaseze complet de tema abordata si asta face sa se simta un grad de simpatie accentuat pentru protestatari, desi ne lasa sa intelegem intrucatva si complexitatea personajelor aflate de cealalta parte a baricadei. Si pentru ca e presat de timp, ne lasa totusi fara niste indicii clare despre profunzimea acestora din urma, desi ii arunca in ipostaze dificile sau tragice.
"Battle in Seattle" este un film care merita vazut pentru valoarea sa de film portret al unor evenimente neplacute pentru istoria recenta a SUA. Valoarea lui rezida si din faptul ca, in ciuda subiectului delicat, a fost realizat in Statele Unite, iar actorii isi duc bine la indeplinire rolul (un atu incontestabil al filmului). Mesajele despre jocul murdar practicat de WTO ajung la public pentru ca sunt spuse direct. Nu este timp pentru metafore si daca acesta a fost unul din rolurile principale al filmului, atunci a fost indeplinit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)